Structuri misterioase au fost descoperite în galaxia noastră
Galaxia noastră nu încetează să ne surprindă după ce, în urma unei investigații asupra filamenterlo, care se află în jurul inimii Căii Lactee, a scos la iveală o structură misterioasă care este aliniată de-a lungul planului galactic și îndreptată în direcția centrului galactic.
Cel mai probabil, acestea sunt rămășițele unui flux din gaura neagră supermasivă Săgetător A* care interacționează cu gazul din jur de câteva milioane de ani în urmă, potrivit astrofizicianului Farhad Yusef-Zadeh de la Universitatea Northwestern.
Deși Săgetător A* este destul de liniștită acum, rămășițele sugerează că centrul galaxiei noastre a fost activ recent, fiind vorba de scale de timp cosmice. Descoperirea lor înseamnă, de asemenea, că centrul galaxiei noastre, la fel de sălbatic pe cât se știa deja că este, are secrete și mai fascinante la interior.
„A fost o surpriză să găsesc dintr-o dată o nouă populație de structuri care par să îndrepte în direcția găurii negre. De fapt, am fost uluit când le-am văzut. A trebuit să muncim mult pentru a stabili că nu ne păcălim pe noi înșine. Am descoperit că aceste filamente nu sunt aleatorii, ci par a fi legate de scurgerea găurii noastre negre. Studiindu-le, am putea afla mai multe despre rotația găurii negre și orientarea discului de acreție. Este satisfăcător când cineva găsește ordine în mijlocul unui câmp haotic al nucleului galaxiei noastre”, spune Yusef-Zadeh, citat de sciencealert.com.
Filamentele care plutesc în jurul centrului galactic nu sunt o descoperire nouă. De fapt, Yusuf-Zadeh împreună cu doi dintre colegii săi le-au descoperit în anii 1980, în jur de 1.000 de structuri magnetice lungi, verticale, de până la aproximativ 150 de ani-lumină lungime și agățate în aranjamente surprinzător de ordonate, precum coarde de harpe. Acestea ar putea fi rezultatul rafalei de vânt dintr-o gaură neagră supermasivă activă sau al turbulențelor din mediul intergalactic, agitate de mișcarea galaxiilor.
Noua populație a fost descoperită în datele culese de radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud. Yusuf-Zadeh și echipa sa curățau datele, eliminând fundalul pentru a face mai vizibile filamentele verticale, când a apărut altceva. Acel ceva era o nouă populație de „corzi de harpe” galactice, acestea fiind dispuse pe orizontală și nu pe verticală așa cum au observat până acum cercetătorii.
Misterele cu care galaxia noastră continuă să ne surprindă
Noile structuri sunt mai mult ca liniuțe decât linii: scurte, sute de structuri cu lungimea de aproximativ 5 până la 10 ani lumină și care se așează orizontal de-a lungul planului galactic, mai degrabă decât vertical, ca celelalte filamente. Deși toate structurile sunt magnetizate, cele verticale accelerează particulele până aproape de viteza luminii, în timp ce cele orizontale recent descoperite par să emită radiații termice.
Noile filamente descoperite de cercetători par să se îndrepte în direcția găurii negre şi sunt dispuse pe orizontală
Ele sunt, de asemenea, aranjate radial doar pe o parte a centrului galactic, îndreptându-se înapoi spre Sgr A*, în comparație cu aranjamentul paralel al celor verticale, dispuse în jurul centrului galactic. Acest aranjament radial pare legat și de orientarea Sgr A*. Se pare că indică nu doar gaura neagră, ci și un flux radial condus de jeturile astrofizice care erup din jurul unei găuri negre atunci când aceasta acumulează în mod activ material.
„Activ”, pentru o gaură neagră supermasivă, înseamnă că materialul cade, sau se adună, pe ea dintr-un disc imens de material care se învârte în jurul ei ca spirală. Cu toate acestea, nu tot materialul ajunge dincolo de orizontul de evenimente al găurii negre. O parte dintre ele este deviată și accelerată de-a lungul liniilor câmpului magnetic către polii găurii negre, unde este lansată în spațiu la viteze mari sub forma unui jet astrofizic.
Există și alte semne că Sgr A* și-a declanșat jeturile în trecutul relativ recent, cum ar fi bule gigantice care se extind pe distanțe mari deasupra și sub planul galactic. Liniile radiale, potrivit lui Yusuf-Zadeh și colegilor săi, ar putea fi rezultatul presiunii produsă de un flux de ieșire cu jet de la Sgr A*.
Având în vedere că noi structuri par să apară pe măsură ce construim și perfecționăm tehnologia pentru a le detecta, suntem departe de a cunoaște istoria completă și dinamica centrului nostru Calea Lactee. Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.